Placa de baza

    Placa de baza mai este cunoscuta si sub numele de motherboard sau mainboard, si ea este una dintre componentele vitale ale computerului, sustinīnd comunicarea si coordonarea activitatii tuturor componentelor din sistem: este o adevarata coloana vertebrala a sistemului. Fizic, ea este acea placa mare cu multe circuite si prize (sloturi) de diverse forme, la care sunt conectate prin cabluri sau prin plantare īn sloturi celelalte componente din sistem. Dintre componentele ei principale, enumeram:
chipsetul sistemului si controlerele - acestea sunt componentele "inteligente" ale placii de baza, niste circuite integrate care dirijeaza traficul de informatii si coordoneaza multele dispozitive din computer. De calitatea chipsetului depind performantele intregului sistem, deoarece el impune tipul si limitele altor componente pe care le va suporta sistemul.
magistralele de sistem sunt caile prin care circula semnalele electrice īntre componente, si aceste cai includ atīt circuitele trasate pe placa de baza, cīt si diversele sloturi īn care pot fi plantate diverse placi si integrate. Arhitectura magistralelor are o importanta deosebita īn determinarea performantelor sistemului.
BIOS-ul (de la Basic Input/Output System - "sistem de baza de intrare/iesire") este un program īnscris īntr-o componenta de pe placa de baza. El este cel care intra primul īn functiune atunci cīnd pornesti computerul, permitīndu-ti sa preiei controlul asupra dispozitivelor din sistem, si apoi lanseaza īn executie sistemul de operare, daca este unul instalat. Tot īn BIOS se pot configura anumiti parametri prin care sistemul sa poata folosi mai bine dispozitivele hardware din el.
memoria cache este o memorie de capacitate de mica dar de foarte mare viteza, plasata īntre procesor si memoria normala a sistemului. De fiecare data cīnd procesorul are nevoie de o informatie din memorie, aceasta este cautata mai īntīi īn memoria cache, ceea ce accelereaza mult operatiile repetate cu aceeasi informatie, īn general foarte frecvente. resursele sistemului nu sunt dispozitive fizice, dar sunt foarte importante deoarece determina modul īn care PC-ul īsi organizeaza accesul la zonele de memorie si la dispozitivele componente, iar pe de alta parte configurarea lor permite optimizari si adaptari ale sistemului la dispozitivele incluse īn el si la cerintele utilizatorului. Iata care sunt ele:
īntreruperile (IRQ) - un dispozitiv solicita atentia procesorului folosind cereri de īntrerupere a activitatii sale curente. Īn sistemele traditionale, fiecare dispozitiv are un numar IRQ diferit. Daca doua dispozitive īncearca sa foloseasca acelasi numar IRQ, poate aparea un conflict. Tehnologiile mai noi permit mai multor dispozitive sa-si īmparta un IRQ.
Canalele de acces direct la memorie (DMA) - unele dispozitive pot sa citeasca si sa scrie direct īn memoria sistemului, īn loc sa ceara procesorului sa faca asta. Transferul datelor direct īntre dispozitive si memorie, fara a le mai trece prin procesor, īmbunatateste eficienta sistemului. Fiecare astfel de dispozitiv are nevoie de propriul sau canal DMA.
Adresele de intrare/iesire (I/O) - dispozitivele schimba informatii cu sistemul plasīnd date la anumite adrese de memorie. De pilda, īn exemplul mentionat, cīnd se apasa tasta M, codul tastat este stocat la o anumita adresa de memorie pīna la momentul cīnd procesorul īl poate trata. De cīte ori intra sau iese o informatie din computer, catre modem, catre hard-disk sau catre imprimanta, de pilda, ea foloseste aceste adrese I/O. La fel, fiecare dispozitiv are nevoie de propria sa zona de adrese de memorie I/O.
Adresele de memorie - similar cu adresele I/O, multe dispozitive folosesc blocuri īntregi de memorie pentru functionarea lor normala. De pilda, programul BIOS poate fi copiat īn memorie, sau se pot folosi zone de memorie pentru a pastra date temporare folosite de dispozitive.
Īn concluzie, placa de baza este o componenta complexa si foarte importanta pentru sistem.